Cartea personajului
| Rol | Păstrătorul Celor 25 de Stele |
|---|---|
| Motto | „Nimeni nu este prea mic ca să lumineze lumea.” |
| Trăsătură | emotiv și entuziast; aproape că cade de pe scaun de bucurie |
| Cum vorbește | exclamații mari, cu „Am reușit!” |
| Gluma lui | își numără stelele de trei ori, ca să fie sigur |
| Se ocupă de | ecran, pixeli, desene, animații |
Capitolul 1Douăzeci și cinci de stele căzătoare
Într-o noapte de august, cerul de deasupra Cetății Pixelilor s-a umplut de stele căzătoare. Sute. Mii.
Douăzeci și cinci dintre ele au căzut prea aproape. Au aterizat pe dealul din spatele Cetății, una lângă alta, în iarbă.
Erau mici, pătrate și foarte speriate.
Unde suntem? a întrebat una.
Departe de cer, a oftat alta.
Și nu mai știm să zburăm înapoi, a adăugat a treia.
Ca să nu le fie frig, s-au strâns una în alta. Cinci într-un rând. Încă cinci dedesubt. Și tot așa, până au făcut un pătrat de cinci pe cinci.
Iar când s-au strâns așa, s-a întâmplat ceva ciudat: au început să strălucească împreună, ca un singur trup. Au apărut doi ochi. O gură. Un zâmbet.
Și, din cele 25 de stele, s-a născut Pixi.
Capitolul 2Primul cuvânt
Primul lucru pe care l-a făcut Pixi a fost să se uite la el însuși.
Am reușit! a strigat el, fără să știe exact ce reușise.
Apoi și-a numărat stelele. Unu, doi, trei… douăzeci și cinci.
Apoi le-a mai numărat o dată. Douăzeci și cinci.
Apoi încă o dată, ca să fie sigur. Douăzeci și cinci.
Și de atunci, Pixi își numără stelele de trei ori. Mereu. Nu pentru că ar uita, ci pentru că fiecare stea e o prietenă care a căzut odată cu el din cer.
Capitolul 3Numele
A doua zi, pe deal a urcat un personaj cu un ecran în loc de față și ochelari rotunzi pe creștet. Era Domnul Algoritmel Știe-Tot.
Interesant, a murmurat el. Ești făcut din pixeli.
Ce sunt pixelii? a întrebat micul personaj.
Bucățele de imagine. Fiecare ecran din lume e făcut din ele. Puse una lângă alta, fac litere, desene, filme întregi.
Deci eu sunt un ecran?
Ești mai mult decât un ecran, a zâmbit Algoritmel. Ești un ecran care se bucură. Ce-ai zice de numele Pixi? Pixi Pixelatu.
Pixi s-a bucurat atât de tare, încât aproape a căzut de pe deal.
Capitolul 4Cum a ajuns în Consiliu
Algoritmel l-a dus pe Pixi în Cetate, la Masa Rotundă. Acolo, Leduleț tocmai le explica celorlalți cum să aprinzi o lumină.
Una singură e frumoasă, a spus Leduleț. Dar ce poți face cu una singură? Doar să aprinzi și să stingi.
Cu douăzeci și cinci, a strigat Pixi din ușă, poți scrie litere! Poți desena inimi! Poți face un extraterestru care dansează!
Toată sala s-a întors spre el.
Arată-ne, a spus Tehnomir.
Pixi a închis ochii și a aprins doar câteva dintre stelele lui. Pe pieptul lui a apărut o inimă.
Leduleț a clipit de emoție. Bitulică a rămas cu gura căscată. Iar Domnul Progrămescu a notat ceva în carnet.
În seara aceea, Pixi Pixelatu a devenit membru al Consiliului Exploratorilor: Păstrătorul Celor 25 de Stele.
Ce face Pixi în Cetate
Pixi se ocupă de tot ce se vede pe ecranul plăcuțelor: litere, desene, animații. El îi învață pe exploratori că 25 de luminițe sunt destul pentru aproape orice, dacă ai imaginație.
„Nu desenați tot. Desenați doar ce e important. Restul îl completează mintea celui care se uită.”
Când un explorator desenează primul lui pixel-art, Pixi e primul care strigă „Am reușit!”, chiar dacă nu el l-a desenat.
Gluma lui Pixi
Pixi e foarte emotiv. Când se bucură, se bucură cu tot corpul. Sare. Aplaudă. Strigă. Și aproape cade de pe scaun.
Domnul Butonescu i-a pus odată o pernă lângă scaun, „pentru orice eventualitate”. Pixi n-a căzut niciodată pe ea. Dar perna a rămas acolo, iar Baterilă doarme pe ea în fiecare după-amiază.
Capitolul 5 · O mică aventurăSteaua care lipsea
Într-o dimineață, Pixi și-a numărat stelele.
Douăzeci și patru.
A mai numărat o dată. Douăzeci și patru.
A treia oară. Tot douăzeci și patru.
A dispărut o stea! a strigat el, cu o voce care a făcut să tremure toată Cetatea.
Toți au căutat-o. Bitulică sub mese. Baterilă sub perne. Tehnomir în pălărie.
În cele din urmă, Leduleț a găsit-o: era în colțul din dreapta-jos al lui Pixi și pur și simplu dormea. Era stinsă de oboseală, după o noapte întreagă de animații.
Nu a plecat, a spus Leduleț blând. Doar s-a odihnit.
Pixi a respirat ușurat. Apoi a învățat ceva important: și stelele au nevoie de odihnă. De atunci, noaptea, Pixi își stinge stelele una câte una și le lasă să doarmă.
Joc: găsește steaua care doarme
Una dintre stele doarme. O găsești?
Ajută-l pe Pixi: atinge steaua stinsă ca s-o trezești. Apoi numără stelele de trei ori, ca el.
Ce ne învață Pixi
- Lucrurile mici, puse împreună, fac lucruri mari.
- Bucuria e și mai mare când o împarți.
- Un desen simplu poate spune mult.
- Și stelele au nevoie de odihnă.
Îl vei întâlni pe Pixi în toate misiunile cu ecranul, în ceremonia primei insigne și în insigna Marele Maestru al Pixelilor.
Ai citit povestea lui Pixi?
Fă semnul Ordinului și bifează popasul de poveste pe hartă.
Bifat pe harta capitolului!
Misiunea 5: Inima care bate
O inimă vie are nevoie de un singur lucru în plus, a spus Tehnomir: puțin timp între bătăi.
Pentru părinți și profesori
- Când citiți povestea: e un popas între Misiunea 4 (pixel-art) și Misiunea 5 (animație). Se poate citi în 5–7 minute, cu voce tare.
- Întrebări de discuție: De ce își numără Pixi stelele de trei ori? Ce înseamnă că „restul îl completează mintea celui care se uită”? De ce au nevoie și stelele de odihnă?
- Legătura cu programarea: cele 25 de stele sunt cei 25 de pixeli ai ecranului. Steaua care doarme este un pixel stins, exact ca un pătrățel gol în blocul show leds.
