Povestea începeUn oaspete mic, mic, mic
În Cetatea Pixelilor, într-o dimineață, Leduleț a auzit un zgomot.
Tic. Tic. Tic.
Cine e? a întrebat Leduleț.
Eu sunt, a răspuns o voce blândă. Sunt Tehnomir Circuitescu, Vrăjitorul Circuitelor.
Pixi Pixelatu a ridicat privirea de la cele 25 de stele. Domnul Butonescu a clipit mirat. Din umbra unei hărți a ieșit un vrăjitor cu pălărie ascuțită, ținând în palmă un oaspete mic, mic, mic: o plăcuță mai mică decât un card de bancă, cu un ecran de luminițe și două butoane.
Ce poate face ea? a întrebat Leduleț.
Poate face tot ce-i spuneți voi, a zis Tehnomir. Dar trebuie să-i spuneți cum. Eu vă voi arăta vrăjile.
Așa a început o prietenie nouă în Cetatea Pixelilor. Și o aventură pentru tine, noul explorator. Consiliul Exploratorilor se adună în Cetatea Pixelilor, la Masa Rotundă a Inventatorilor. Acolo se acordă insigne celor care duc misiunile până la capăt.
Ce este micro:bit?
micro:bit este un calculator mic, mic, mic, făcut special ca să învățăm să programăm. Face exact ce scrie în programul pe care i-l dai. E ca o jucărie căreia îi scrii tu regulile.
Nu trebuie să ai un calculator mare, nici fire lipite. Toate piesele sunt deja pe plăcuță. Tu doar îi spui ce să facă.
Ce știe să facă micro:bit?
Există două versiuni ale lui micro:bit, pe care le vom numi V1 și V2. Ambele au simțuri, la fel ca noi:
Ochii
Ecranul are 25 de luminițe, „cele 25 de stele” ale lui Pixi. Scriu litere, desenează, fac animații. Și simt cât de multă lumină e în jur, spre bucuria lui Leduleț, Păstrătorul Luminii.
Degetele
Două butoane, A și B. Pe V2 mai există un logo auriu care simte atingerea: nu trebuie apăsat, ajunge să-l atingi cu vârful degetului.
Echilibrul
Simte când îl scuturi, îl înclini sau îl lași să cadă.
Busola
Știe unde e Nordul, ca Vrăjitorul Tehnomir, care nu se rătăcește niciodată.
Termometrul
Simte cât e de cald. Măsoară temperatura plăcuței, apropiată de cea din cameră.
Urechile și glasul V2
Doar modelul V2 aude zgomotul și poate cânta.
Vocea fără fir
Vorbește prin radio cu alte plăcuțe micro:bit, ca să-și trimită mesaje. Asta e treaba Domnului Algoritmel Știe-Tot, Marele Calculator.
Cu aceste simțuri putem face lucruri uimitoare: un zar, o busolă, o alarmă, un joc sau chiar un animăluț virtual de care să ai grijă. Primul nostru caiet conține o mulțime de misiuni, de la cele mai simple, unde scriem un mesaj precum „Salutare tuturor!”, până la jocuri cu mai multe plăcuțe.
Cum îl învățăm ce să facă?
micro:bit nu înțelege vorbe. Înțelege programe: pași scriși în ordine, ca o rețetă.
Dar nu trebuie să scrii nimic complicat. Programăm cu blocuri colorate, ca la puzzle: le tragi cu degetul și le potrivești unul sub altul. De exemplu: când apeși butonul A → arată o inimă.
Acesta este un Geamăn, un micro:bit desenat. Apasă butonul A și vezi ce se întâmplă. Poți alege alt desen apăsând pe inimioara din bloc.
Apasă butonul A de pe plăcuța desenată!
Vezi captura din MakeCode
Asta e tot. Două blocuri, un program. Vrăjitorul Tehnomir le spune „vrăji”.
„Un program bun este o idee pusă în ordine.” – Domnul Progrămescu, Maestrul Codurilor
„Problemele mari se rezolvă cu pași mici.” – Bitulică, Spiridușul Biților
Pașii sunt trei, mereu aceiași
Alegi blocurile
și le potrivești, ca la puzzle.
Încerci programul pe ecran
într-un micro:bit virtual, Geamănul.
Îl trimiți plăcuței adevărate
printr-un cablu USB, de pe laptop, sau de pe un telefon ori o tabletă Android, cu un cablu OTG.
Programul îl scrii pe laptop sau pe telefon, dar distracția se întâmplă în mâinile tale: plăcuța e pe masă, în buzunar, la încheietură, în camera ta. Ecranul e doar caietul în care scrii rețeta.
De ce avem nevoie la început?
Bifează ce ai deja pregătit.
-
O plăcuță micro:bit. Versiunea V2 e cea mai bună, pentru că are sunet și logo care simte atingerea. Unele misiuni vor avea nevoie de toate simțurile lui V2.
-
Un suport cu 2 baterii AAA sau AA, cu un conector special, numit JST-PH 2.0, ca plăcuța să meargă și când nu e legată de laptop sau telefon, adică să fie independentă și portabilă.
-
Un laptop sau notebook cu internet (varianta cea mai sigură). Programezi în browser, pe makecode.microbit.org. Alternativ, un telefon sau o tabletă Android, cu un cablu OTG.
-
Un cablu USB potrivit pentru plăcuță (micro-USB), pentru laptop sau, cu adaptor OTG, pentru telefon.
-
Un adult, pentru prima conectare.
-
Curiozitate. Asta nu se cumpără și nu se strică.
Cum recunoști versiunea V2
Are un logo auriu pe față, care simte atingerea, un difuzor mic pe spate și un microfon cu o luminiță lângă el. Uită-te și la marginea de jos: cele cinci contacte mari, pe care scrie 0, 1, 2, 3V și GND, au altă formă la V2. Dacă plăcuța ta nu are logo auriu și difuzor, este V1.
„Fără energie, nici roboții nu se dau jos din pat.” – Baterilă, Gardianul Energiei
Nu ai nevoie de breadboard, de rezistențe sau de fire. Acelea vin mai târziu, într-o altă poveste.
Regulile Cetății
Curiozitatea e superputerea ta
Întreabă, încearcă, schimbă un număr și vezi ce se întâmplă.
Greșelile sunt descoperiri
O vrajă care nu iese azi e doar o vrajă în lucru.
Fiecare misiune îți aduce experiență
Iar Consiliul Exploratorilor îți dă insigne.
Ești gata, explorator?
Dacă ai citit povestea și știi ce îți trebuie, fă semnul de start: apasă butonul de mai jos.
Bifat pe harta capitolului!
Primul contact
Ce facem azi? a întrebat Tehnomir.
Mai întâi, să ne împrietenim cu plăcuța! au strigat toți membrii Consiliului. Să vedem cum îi vorbim și cum o legăm de laptop.
Și tu, ești gata?
Pentru părinți și profesori
- Cea mai sigură variantă: laptop sau notebook. Programarea se face în browser (Chrome sau Edge), pe makecode.microbit.org, cu plăcuța legată printr-un cablu USB. Nu depinde de versiunea telefonului.
- Telefon sau tabletă: pe Android se poate lucra cu un cablu OTG, în Chrome. Programarea prin Bluetooth există, dar nu o folosim în poveste: biblioteca Bluetooth dezactivează funcțiile radio din MakeCode, iar misiunile cu două plăcuțe au nevoie de radio. În plus, aplicația pentru Bluetooth nu este actualizată la fel de des ca site-ul.
- Verificați înainte: nu toate telefoanele Android funcționează cu cablul OTG. Încercați cu telefonul înainte. Laptopul rămâne varianta cea mai sigură.
- V1 sau V2: plăcuțele V1 nu au sunet, microfon și logo tactil, deci nu vor putea fi folosite la toate misiunile.
- Siguranța: bateriile se pun cu + și − corect, de un adult. Plăcuța nu intră în apă.
